Lectia iubirii

"...cand a venit implinirea vremii,Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau,nascut din femeie,nascut sub Lege,ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege,pentru ca sa capatam infierea."(Galateni 4:4-5)

 Traim vremuri de criza.
     La fel cum aripile reci ale iernii cuprind acum, incet, incet, pamantul, simtim, pe zi ce trece, cum ne instrainam de harul dragostei divine. Bat dinspre miazanoapte vanturi reci de rautate si nici nu bagam de seama cum se asterne peste noi gerul egoismului si al invidiei. Stam amortiti sub plapuma nepasarii si a multumirii de sine, lasand in grija lui Dumnezeu orice iesire spre taramuri calde si insorite.
     Ne trezim asteptand o implinire a vremii, care a venit demult, si care acum ne asteapta pe noi sa o intelegem cu adevarat. Solutia lui Dumnezeu insa, pare prea simpla pentru mintile noastre sofisticate, gata sa lupte, sa argumenteze, sa zdrobeasca cu palosul intelepciunii omenesti, orice adversar.
     Coborarea la iesle ramane un subiect al colinzilor. Ea apare ca o frumoasa poveste a trecutului. E ceva care-L priveste pe Dumnezeu. E alegerea Lui, nu a noastra. Daca El S-a smerit, de ce ar trebui s-o facem si noi? – e o intrebare nerostita, dar aplicata prea des ca principiu de viata.
     Vorbim despre dragoste si asteptam ca altii sa ne iubeasca.
     Vorbim despre unitate si asteptam ca altii sa fie de acord cu ideile noastre.
     Vorbim despre blandete si asteptam ca altii sa taca.
     Vorbim in zadar. Mai bine sa tacem si sa ne aplecam la iesle. Dumnezeu este acolo. Tacut. Simplu. Umil. El a venit sa ne arate lectia jertfirii de sine. Lectia iubirii. O lectie la care suntem mereu corigenti.

APATIA – dusmanul nostru

Nimeni nu o suporta. Toti o vorbesc de rau. Toti îi judeca pe cei care au îmbratisat-o... Si totusi, atat de periculoasa pentru oricine.. Rutina, viteza vietii, prioritatile adoptate, stilul de viata, comoditatea, obisnuinta, toti sunt factori care favorizeaza aparitia apatiei.

Apatia este expresia contemporana la caracterizarea biblica pentru cei calduti. Nu cred ca cineva s-ar putea mandri cu o asemenea stare. Fara putere, fara pasiune, fara culoare, fara miros... fara vlaga, fara directie, fara initiativa....

Cu atat mai mult, cu cat din punct de vedere spiritual, apatia are urmari dintre cele mai periculoase:
a. afecteaza procesul sfintirii
b. afecteaza viata de rugaciune
c. afecteaza relatia cu Cuvantul lui Dumnezeu
d. afecteaza rodirea
e. Afecteaza jertfirea

Vremurile în care traim sunt caracterizate de confort, ego-centrism si prea putin sacrificiu si interes pentru ceilalti, chiar si pentru Domnul. Modul de evaluare personal este infectat de diferite criterii subiective, pentru ca prea putin mai vrem sa vedem criteriile dupa care Domnul ne analizeaza. Daca ne-am pune în oglinda corecta a Cuvantului, probabil ca starea noastra ar deveni una disperata, pentru ca ne-am da seama ca suntem prea apatici pentru valorile extraordinare pe care Domnul a avut încrederea în noi sa ni le dea. Aceste valor sunt darurile spirituale pe care le.a pus în fiecare, oamenii pe care ni i-a dat în preajma noastra sa-i atingem cu Evanghelia...si multe alte valori spirituale.

Un madular mic – LIMBA